„Domnule doctor, mă dor picioarele când merg, dar sigur nu are legătură cu inima, nu?”
Asta este una dintre cele mai frecvente idei cu care vin pacienții la mine. De cele mai multe ori, oamenii nu asociază niciodată durerea de picioare cu o problemă cardiovasculară. Se gândesc la coloană, la circulație „proastă”, la vârstă sau la oboseală. Și, sincer, în multe cazuri chiar pot avea dreptate.
Dar există o categorie de pacienți la care această durere nu este deloc banală. Este, de fapt, unul dintre cele mai importante semnale de alarmă pe care organismul le poate da înainte de un eveniment cardiovascular.
În cabinet, lucrurile încep aproape întotdeauna la fel. Pacientul povestește că nu mai poate merge cât mergea înainte. Că trebuie să se oprească după câteva sute de metri pentru că îl „țin” gambele. Că dacă stă puțin, își revine și poate continua. Iar acest tipar se repetă constant.
Acest tip de simptom se numește claudicație intermitentă și, din punct de vedere cardiologic, este extrem de sugestiv pentru boala arterială periferică. Practic, vorbim despre același proces care duce la infarct sau accident vascular cerebral, doar că localizat la nivelul arterelor membrelor inferioare.
Ceea ce este important de înțeles este că nu este doar o problemă „de picior”. Este o manifestare a unei boli sistemice, ateroscleroza, care afectează întregul arbore vascular. Din experiența mea, pacienții care ajung cu astfel de simptome au foarte frecvent și afectare la nivelul arterelor coronare, chiar dacă nu au încă dureri în piept.
Am în minte un pacient de 58 de ani, fără simptome cardiace evidente, care a venit strict pentru dureri de picioare la mers. Fusese deja la mai multe specialități și încercase diferite tratamente fără rezultat. Tiparul era clasic: durere la mers, ameliorare în repaus. Am făcut investigații simple, inclusiv indicele gleznă-braț, și am confirmat boala arterială periferică. Pentru că experiența mi-a arătat că lucrurile nu se opresc acolo, am continuat evaluarea cardiovasculară. Am descoperit și leziuni coronariene semnificative. Practic, durerea de picioare fusese primul semnal, nu problema în sine.
Această legătură nu este doar o observație clinică, ci este foarte bine documentată în literatura medicală. Un studiu publicat în JAMA a arătat clar că pacienții cu boală arterială periferică au un risc semnificativ mai mare de infarct miocardic, accident vascular cerebral și mortalitate cardiovasculară.
Link: https://jamanetwork.com/journals/jama/fullarticle/184776
În același sens, datele din registrul REACH, publicate în New England Journal of Medicine, au demonstrat că pacienții cu afectare aterosclerotică în mai multe teritorii vasculare au un risc mult mai mare de evenimente cardiovasculare majore comparativ cu cei care au afectare într-un singur teritoriu.
Link: https://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJMoa065296
Ceea ce este și mai îngrijorător este faptul că această boală este frecvent subdiagnosticată. Mulți pacienți trăiesc ani de zile cu simptomele, fără să ajungă la un diagnostic corect. Un articol publicat în Circulation subliniază exact acest lucru: un număr mare de pacienți cu boală arterială periferică nu sunt identificați la timp, tocmai pentru că simptomele sunt atribuite altor cauze.
Link: https://www.ahajournals.org/doi/10.1161/CIRCULATIONAHA.107.715458
Dincolo de studii, realitatea din cabinet confirmă aceste date. Foarte mulți pacienți ajung târziu, abia când distanța de mers scade semnificativ sau când apar complicații. În acel moment, lucrurile devin mai greu de gestionat.
Un aspect esențial pe care încerc mereu să îl explic este diferența dintre o durere banală și una de cauză vasculară. Durerea vasculară are un tipar foarte clar. Apare la efort, în special la mers, și dispare la repaus. Este relativ reproductibilă, adică apare cam la aceeași distanță parcursă. De cele mai multe ori este localizată la nivelul gambei. Acest tipar este extrem de sugestiv și nu trebuie ignorat.
În schimb, durerile de cauză neurologică sau ortopedică sunt mai imprevizibile, pot apărea și în repaus, sunt influențate de poziție și nu au aceeași relație clară cu efortul.
În momentul în care identific un pacient cu suspiciune de boală arterială periferică, abordarea nu este limitată doar la simptom. Nu tratăm doar durerea. Tratăm riscul cardiovascular global. Asta înseamnă că devin mult mai atent la colesterol, la tensiune, la glicemie și, foarte important, la fumat. De fapt, în multe cazuri, diagnosticul de boală arterială periferică este momentul în care pacientul înțelege cu adevărat gravitatea factorilor de risc.
De multe ori le spun pacienților direct, fără să dramatizez, dar nici fără să minimalizez: problema nu este doar că vă dor picioarele. Problema este că aceleași vase afectate există și la nivelul inimii și al creierului. Iar asta schimbă complet perspectiva.
Un lucru pe care îl observ frecvent este că, odată ce pacienții înțeleg această legătură, devin mult mai implicați în tratament. Nu mai văd medicația ca pe „încă o pastilă”, ci ca pe o formă reală de prevenție.
Mesajul pe care încerc să îl transmit prin fiecare consultație este simplu. Corpul nostru dă semnale. Unele sunt evidente, altele sunt mai subtile. Durerea de picioare la mers este unul dintre acele semnale care, deși pare banal, poate avea o semnificație mult mai profundă.
Dacă ai observat că nu mai poți merge cât mergeai înainte, că trebuie să te oprești din cauza durerii sau că simptomele persistă, merită să investighezi. Nu pentru că fiecare durere înseamnă ceva grav, ci pentru că uneori exact aceste simptome aparent minore sunt cele care ne oferă șansa de a interveni la timp.
În cardiologie, prevenția reală începe de multe ori de la detalii. Iar din experiența mea, durerile de picioare sunt unul dintre acele detalii pe care nu ar trebui să le ignorăm niciodată.
Ai grijă de inima ta. ❤️
Programează-te acum și ai grijă de inima ta!
Distribuie
Articole similare
