„Domnule doctor, nu vreau anticoagulant. Mi-e frică de sângerare.”
Este una dintre cele mai dificile discuții pe care le am în cabinet. Nu pentru că argumentele medicale ar lipsi, ci pentru că pacientul din fața mea se simte bine. Nu îl doare nimic. Își vede de viață. Iar când boala nu doare, tratamentul pare opțional.
„De ce să iau un tratament puternic, dacă eu mă simt bine?”
În fibrilația atrială, însă, pericolul nu este disconfortul. Pericolul este trombul.
De ce este indicat anticoagulantul în fibrilația atrială?
În fibrilația atrială, atriile nu se mai contractă coordonat, iar sângele poate stagna în special în urechiușa atrială stângă. Această stagnare favorizează formarea cheagurilor de sânge. Dacă un tromb se desprinde și ajunge în circulația cerebrală, poate produce un accident vascular cerebral ischemic.
Riscul nu este ipotetic. Date solide publicate în New England Journal of Medicine arată că fibrilația atrială crește de aproximativ 5 ori riscul de accident vascular cerebral.
Accidentele vasculare asociate fibrilației sunt adesea mai severe și mai invalidante decât alte tipuri de AVC.
Dacă vrei să înțelegi în detaliu ce este fibrilația atrială, care sunt cauzele și cum se pune diagnosticul, am explicat pe larg în articolul dedicat acestei aritmii.
Cât de eficient este tratamentul anticoagulant
Anticoagulantul nu „subțiază sângele” în sensul popular al termenului, ci reduce capacitatea sângelui de a forma cheaguri patologice. La pacienții cu indicație clară (conform scorului CHA₂DS₂-VASc), anticoagularea reduce semnificativ riscul de accident vascular cerebral.
Nu discutăm despre un beneficiu minor. Discutăm despre prevenirea unei dizabilități majore sau a unui deces prematur.
În practica clinică, aceasta este una dintre cele mai eficiente intervenții preventive pe care le avem la dispoziție.
Frica de hemoragie: risc real sau percepție exagerată?
Teama de sângerare este legitimă și trebuie discutată deschis. Orice anticoagulant implică un risc hemoragic. Întrebarea corectă nu este „există risc?”, ci „care risc este mai mare pentru acest pacient: AVC sau sângerarea?”.
Studiile moderne arată că, la pacienții cu risc tromboembolic crescut, riscul de AVC netratat depășește riscul de hemoragie severă sub anticoagulante moderne.
În plus, noile anticoagulante orale au un profil de siguranță superior tratamentului clasic cu warfarină în multe situații, în special în ceea ce privește hemoragia intracraniană.
Decizia nu se ia „în orb”. Se ia pe baza unei evaluări individuale a riscului trombotic și hemoragic.
Cine are indicație clară de anticoagulare?
Nu orice pacient cu fibrilație atrială primește automat anticoagulant. Indicația se stabilește în funcție de scorul CHA₂DS₂-VASc, care ia în calcul:
- vârsta
- hipertensiunea arterială
- diabetul
- insuficiența cardiacă
- antecedentele de AVC
- boala vasculară
Un scor crescut înseamnă risc crescut de accident vascular cerebral. În aceste situații, anticoagulantul nu este un „extra”, ci o protecție esențială.n aceste situații, anticoagulantul nu este opțional, este protecție.
Un caz real din cabinetul meu din Brașov
Cu câțiva ani în urmă, în cabinetul meu din Brașov a venit un pacient de 67 de ani, activ, încă angajat profesional, care mergea frecvent pe munte și conducea zilnic. Fusese diagnosticat cu fibrilație atrială paroxistică.
Avea hipertensiune arterială și vârsta peste 65 de ani, fără antecedente de accident vascular cerebral. Conform scorului CHA₂DS₂-VASc, riscul tromboembolic era suficient de mare pentru a indica tratament anticoagulant.
I-am explicat că riscul de accident vascular cerebral crește progresiv în absența tratamentului și că anticoagularea are rolul de a preveni formarea cheagurilor. A refuzat terapia din teama de hemoragie, influențat de informații citite online și de experiențe izolate auzite în jur.
A plecat fără rețetă.
Ce s-a întâmplat cu pacientul meu?
La aproximativ un an distanță, pacientul a fost internat de urgență cu accident vascular cerebral ischemic. Prezenta paralizie pe partea dreaptă și tulburări de vorbire. Cheagul provenea din atriul stâng, mecanismul pe care îl discutasem anterior.
A beneficiat de tromboliză în timp util și a supraviețuit, însă impactul funcțional a fost semnificativ. Nu și-a mai recăpătat complet mobilitatea și independența profesională.
Aceste situații nu sunt rare atunci când riscul tromboembolic este cunoscut, dar tratamentul este amânat sau refuzat.
De ce mulți pacienți refuză anticoagulantul?
Din experiența clinică, motivele sunt recurente:
- informații alarmiste de pe internet
- povești izolate exagerate
- lipsa simptomelor
- teama de sângerare
- neîncrederea în medicație cronică
Problema este că fibrilația atrială nu avertizează înainte de AVC.
Primul simptom poate fi paralizia.
Cum luăm decizia corectă?
Nu prin frică.
Decizia privind anticoagularea trebuie luată informat și personalizat. Se evaluează:
- riscul tromboembolic (CHA₂DS₂-VASc)
- riscul hemoragic
- comorbiditățile
- funcția renală
- preferințele pacientului, după explicarea corectă a riscurilor
Rolul meu, ca medic, nu este să impun tratamentul, ci să explic clar consecințele fiecărei opțiuni.
Anticoagulantul nu este o pedeapsă. Este o formă de protecție împotriva unui eveniment care poate schimba radical o viață.
Mesajul meu ca medic cardiolog
Fibrilația atrială și riscul de accident vascular cerebral sunt strâns legate. În multe situații, acest risc poate fi redus semnificativ prin tratament anticoagulant corect indicat.
Refuzul din teamă este uman. Dar frica nu trebuie să fie singurul criteriu de decizie.
Dacă ai fibrilație atrială și ți s-a recomandat anticoagulant, discută deschis despre riscurile și beneficiile tale individuale. O decizie informată, luată la timp, poate face diferența dintre o viață activă și una marcată de dizabilitate.
Dacă vrei o evaluare completă a riscului tău și o discuție personalizată despre anticoagulare, te aștept la cabinetul meu din Brașov.
Programează-te acum și ai grijă de inima ta!
Anticoagulantul este obligatoriu în fibrilația atrială?
Nu pentru toți pacienții. Indicația depinde de scorul CHA₂DS₂-VASc, care estimează riscul de accident vascular cerebral. La pacienții cu risc crescut, anticoagularea este esențială.
Ce se întâmplă dacă refuz anticoagulantul?
Refuzul tratamentului la un pacient cu risc tromboembolic crescut poate duce la formarea unui cheag și la accident vascular cerebral ischemic, uneori sever sau invalidant.
Care este riscul real de hemoragie sub anticoagulante moderne?
Există risc de sângerare, însă la pacienții corect selectați, beneficiul în prevenirea AVC depășește riscul hemoragic. Noile anticoagulante orale au un profil de siguranță mai bun comparativ cu tratamentele mai vechi.
Dacă am fibrilație atrială paroxistică, mai am nevoie de anticoagulant?
Da, dacă scorul de risc este crescut. Riscul de accident vascular cerebral este legat de profilul pacientului, nu doar de durata episoadelor.
Pot întrerupe anticoagulantul dacă mă simt bine?
Nu fără aviz medical. Absența simptomelor nu înseamnă absența riscului de formare a cheagurilor.
Distribuie
Articole similare
