Fibrilația atrială (FA) este cea mai frecventă aritmie cardiacă la adulți și una dintre principalele cauze de accident vascular cerebral. Ea apare atunci când activitatea electrică a atriilor inimii devine haotică, iar camerele superioare nu se mai contractă coordonat.
Rezultatul este un ritm cardiac neregulat și adesea accelerat, care poate duce la formarea de cheaguri de sânge în inimă. Aceste cheaguri pot migra spre creier, provocând accident vascular cerebral (AVC).
Statistic, aproximativ una din 4 persoane de peste 40 de ani va dezvolta fibrilație atrială pe parcursul vieții — o cifră care face din această afecțiune o problemă majoră de sănătate publică.
De ce apare fibrilația atrială
Există multiple cauze care pot declanșa această aritmie, iar identificarea lor este esențială pentru tratament corect.
Cauze cardiace:
- hipertensiune arterială necontrolată;
- boală coronariană (angină, infarct miocardic);
- insuficiență cardiacă;
- valvulopatii (mai ales stenoză mitrală);
- cardiomiopatii sau inflamații ale inimii (miocardită, pericardită).
Cauze non-cardiace:
- hipertiroidism;
- obezitate și sindrom de apnee în somn;
- consum excesiv de alcool („holiday heart syndrome”);
- stres cronic și anxietate;
- infecții severe;
- dezechilibre electrolitice (potasiu, magneziu).
Uneori, fibrilația atrială apare fără o cauză evidentă — situație numită „fibrilație atrială idiopatică”.
Cum se manifestă fibrilația atrială
Simptomele pot varia de la ușoare la severe. Unii pacienți nu simt nimic, alții descriu episoade intense de palpitații.
Cele mai frecvente manifestări sunt:
- palpitații (bătăi neregulate, rapide sau „fluturări” în piept);
- oboseală inexplicabilă;
- lipsă de aer la efort;
- amețeli sau senzație de instabilitate;
- durere toracică;
- uneori pierderea cunoștinței.
Important: chiar dacă nu simți palpitații, fibrilația atrială poate fi prezentă și asimpomatică – dar riscul de complicații (infarct, AVC) rămâne.
De ce este periculoasă fibrilația atrială
Pe lângă disconfortul provocat de bătăile neregulate, fibrilația atrială are două mari riscuri:
- Formarea de cheaguri de sânge în inimă
Atriile nu se mai contractă eficient, sângele stagnează și se pot forma trombi. Dacă aceștia ajung în circulația cerebrală, provoacă accident vascular ischemic. - Afectarea funcției inimii în timp
Ritmul rapid și neregulat poate duce la slăbirea mușchiului cardiac (cardiomiopatie indusă de tahicardie) și la insuficiență cardiacă.
Din aceste motive, diagnosticul și tratamentul precoce sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor.
Cum se pune diagnosticul
Diagnosticul de fibrilație atrială se bazează pe examinare clinică și investigații paraclinice.
Etapele evaluării includ:
- Consultația cardiologică – anamneză detaliată, identificarea simptomelor, istoricul bolilor.
- Electrocardiograma (EKG) – confirmă ritmul neregulat specific fibrilației.
- Monitorizarea Holter ECG (24–72 h) – surprinde episoadele intermitente.
- Ecocardiografia – arată dimensiunea atriilor, funcția ventriculilor și posibile boli valvulare.
- Analize de sânge – verifică funcția tiroidiană, inflamația, electroliții.
În anumite cazuri, se recomandă teste genetice sau monitorizare implantabilă pentru aritmii recurente greu de depistat.
Tipuri de fibrilație atrială
Cardiologii clasifică fibrilația atrială în funcție de durata și frecvența episoadelor:
- Paroxistică: apare brusc și dispare spontan în <7 zile;
- Persistentă: durează mai mult de 7 zile și necesită tratament pentru restabilirea ritmului normal;
- Permanentă: ritmul neregulat este constant, iar obiectivul devine controlul frecvenței, nu restabilirea ritmului sinusal.
Această clasificare ajută medicul să decidă strategia terapeutică potrivită fiecărui pacient.
Tratamentul fibrilației atriale
Tratamentul are două obiective principale:
1️⃣ prevenirea formării cheagurilor de sânge (și a AVC-ului);
2️⃣ controlul ritmului sau al frecvenței cardiace.
1. Prevenirea cheagurilor – tratamentul anticoagulant
Majoritatea pacienților necesită anticoagulante pentru a preveni accidentul vascular cerebral.
Opțiunile includ:
- anticoagulante clasice (warfarină);
- anticoagulante moderne (dabigatran, apixaban, rivaroxaban, edoxaban).
Alegerea depinde de scorul CHA₂DS₂-VASc, care estimează riscul de AVC în funcție de vârstă, hipertensiune, diabet etc.
2. Controlul ritmului cardiac
- Cardioversia electrică – restabilește ritmul normal printr-un impuls controlat.
- Tratament medicamentos (antiaritmice): amiodaronă, flecainidă, propafenonă.
- Ablarea prin cateter – procedură minim invazivă care distruge focarele electrice anormale din atrii.
3. Controlul frecvenței cardiace
Pentru pacienții cu FA permanentă, se urmărește menținerea unui ritm cardiac sub 100 bpm cu ajutorul beta-blocantelor sau blocantelor de calciu.
Poți trăi normal cu fibrilație atrială?
Da — cu tratament și monitorizare regulată, majoritatea pacienților duc o viață normală.
Este importantă urmărirea periodică la cardiolog pentru ajustarea tratamentului și evaluarea eficienței anticoagulantelor.
Pacienții trebuie să evite automedicația și să anunțe medicul dacă apar:
- sângerări anormale;
- bătăi rapide persistente;
- amețeli sau oboseală accentuată.
Stil de viață recomandat pacienților cu fibrilație atrială
- menținerea unei greutăți corporale normale;
- reducerea consumului de sare și grăsimi saturate;
- limitarea alcoolului și renunțarea la fumat;
- controlul tensiunii arteriale și al diabetului;
- exercițiu fizic moderat (mers, înot, ciclism);
- gestionarea stresului și a somnului.
Schimbările de stil de viață pot reduce semnificativ recurențele fibrilației atriale și pot îmbunătăți calitatea vieții.
Când să mergi la cardiolog
Mergi la cardiolog imediat dacă:
- simți palpitații persistente;
- ai amețeli sau episoade de leșin;
- observi lipsă de aer la eforturi minime;
- ai antecedente de infarct, hipertensiune sau diabet.
Consultația cardiologică permite diagnosticarea precoce și prevenirea complicațiilor majore precum accidentul vascular cerebral sau insuficiența cardiacă.
Concluzie: fibrilația atrială se tratează, dar nu se ignoră
Fibrilația atrială este o aritmie serioasă, dar controlabilă. Cu tratament corect, monitorizare periodică și un stil de viață echilibrat, pacienții pot trăi normal și pot preveni complicațiile severe.
Ignorarea simptomelor sau automedicația poate duce la consecințe grave.
Consultația cardiologică este primul pas spre controlul ritmului inimii și spre o viață fără riscuri.
